Sunt oameni care n-ajung nicăieri
_____
Parcă bifăm niște gesturi
Dintr-un destin deja scris
_____
Spune-mi unde-i inspirația noastră
Atunci cred că depinde de mine
_____
Încă o clipă în orașul ăsta
_____
Nu ne întoarcem, lumea ne strigă
_____
Iar nenorocirea iubește compania, așa că la revedere
_____
O să-ți fie dor de mine când plec
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
Procrastinarea se învârte în cerc prin capul meu
_____
În timp ce tu stai și meditezi
_____
Ești tensionat, abandonat ca mort
Ești lăsat în voia sorții
_____
Cât timp ești ocupat să-ți inventezi scuze
_____
O altă zi, o altă victimă
_____
Dar asta nu mi se va întâmpla
_____
Nu, n-o să mai pierdem
_____
Încă o clipă în orașul ăsta
_____
Nu ne întoarcem, lumea ne strigă
_____
Iar nenorocirea iubește compania, așa că la revedere
_____
O să-ți fie dor de mine când plec
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
N-o să privesc înapoi când spun adio
_____
Voi lăsa groapa asta în urmă
_____
Îmi voi lua ce-i al meu diseară
Fiindcă fiecare zi irosită
_____
Te vei trezi plin de păreri de rău
_____
Pentru că viața nu așteaptă, așa că depinde de tine
_____
Încă o clipă în orașul ăsta
_____
Nu ne întoarcem, lumea ne strigă
_____
Iar nenorocirea iubește compania, așa că la revedere
_____
O să-ți fie dor de mine când plec
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus
_____
O să-ți fie dor de mine când voi fi dus