Monster îi aduce la microfon pe Shawn Mendes (artist canadian) și Justin Bieber, doi super-staruri care își dau jos armura strălucitoare și povestesc cum e să fii ridicat pe un piedestal. Versurile descriu drumul rapid spre faima globală: aplauze, încredere artificială și aerul rarefiat al succesului care, de fapt, te lasă fără răsuflare. Dar imediat după urmează gropile adânci—presa, fanii, propriile greșeli—care pot transforma orice pas greșit într-o prăbușire publică. Întrebarea centrală revine obsesiv: „Dacă mă împiedic sau păcătuiesc, mă transformați într-un monstru?”
În al doilea paragraf artiștii admit că au făcut alegeri proaste, că s-au lăsat pradă orgoliului și geloziei, însă tot ei revendică dreptul la vulnerabilitate și iertare. Cântecul devine astfel o lecție despre presiunea perfecțiunii, despre cum societatea idolatrizează vedetele doar pentru a-le doborî mai târziu. „Monster” ne invită pe toți să ne gândim: ce se întâmplă cu respectul și empatia atunci când cineva greșește? Este un reminder catchy că, dincolo de lumini și like-uri, fiecare om—faimos sau nu—poate aluneca, iar susținerea reală înseamnă să-l ajuți să se ridice, nu să-l arăți cu degetul.