În „Pray”, Sam Smith își scoate inima la vedere și recunoaște că, deși a trăit mereu după propriile reguli, lumea haotică îl face să caute totuși ceva mai mare decât el. Artistul britanic povestește cu sinceritate cum fuge de știri, de religie și chiar de propriile îndoieli, dar ajunge într-un punct în care frica, singurătatea și sentimentul de neputință îl împing să se așeze în genunchi și să spună: „Poate că voi începe să mă rog”. Versurile surprind conflictul dintre necredință și nevoie de speranță, transformând rugăciunea într-un gest universal, accesibil oricui, indiferent de trecut.
Prin acest cântec, Sam Smith nu predică, ci invită la o discuție deschisă despre vulnerabilitate și libertate personală. „Pray” ne amintește că toată lumea ajunge să se roage la un moment dat - fie că e vorba de o putere divină, fie de propria conștiință - și că nu e nevoie de biserici sau dogme pentru a căuta alinare. Melodia devine astfel un imn modern al speranței, perfect pentru cei care nu se simt sfinți, dar visează la un strop de lumină în mijlocul haosului.