Ești calmantul meu
_____
Când creierul meu se acrește
_____
Am loc în primul rând la viața de lângă parc
_____
Mă simt alesul, dar sunt unul dintr-un miliard
_____
Cinic de adolescent, și nici măcar nu știu
_____
Care-i rostul să trăiesc dacă mi se rupe inima?
_____
Conduc pe șosea, așteptând un impact frontal
Înmormântare de primăvară
_____
Mi-e dor de tine, dar mai bine stau singur
_____
Doctorul zice c-am fost diagnosticat cu
_____
Pentru că ești calmantul meu
_____
Când creierul meu se acrește
_____
Când sunt la pământ
Și pare să dureze o veșnicie
_____
Până să mi se vindece mintea
_____
Loc la geam când avionul decolează
_____
Mi-e dor de străzile unde îmi sângerau genunchii
Veteran al dorului de casă
_____
Doctorul zice c-am fost diagnosticat cu
_____
Pentru că ești calmantul meu
_____
Când creierul meu se acrește
_____
Când sunt la pământ
Și pare să dureze o veșnicie
_____
Până să mi se vindece mintea
_____
Te rog, nu mă lăsa, că abia mă mai țin
_____
Tu îmi dai motiv să mai respir
_____
Pentru că ești calmantul meu
_____
Când creierul meu se acrește
_____
Când sunt la pământ
Și pare să dureze o veșnicie
_____
Până să mi se vindece mintea
_____
Mă ții aproape, ooh-woah