„Vampirehollie” te aruncă direct într-o noapte tensionată de la ora 2:00, într-un hotel unde pereții par să cadă peste tine. ROSÉ descrie un „vampir” emoțional care se hrănește cu slăbiciunile ei: cuvinte stupide, glume proaste, comentarii răutăcioase care dor ca niște gloanțe. Ea retrăiește fiecare insultă, fiecare lacrimă și se întreabă de ce îi oferă agresorului atâta putere, de ce îl lasă să-i pătrundă „sub piele”.
În refren, artista face pasul decisiv spre eliberare: recunoaște durerea, dar refuză să mai fie „prada”. Piesa devine astfel un imn al autovindecării, al redescoperirii forței interioare și al limitei sănătoase: „Nu pot să mă lași să mă distrugi așa”. „Vampirehollie” îmbină vulnerabilitatea cu determinarea și le amintește ascultătorilor că nu trebuie să accepte niciun „vampir” care le revendică lacrimile – oricât de „drăguț” ar părea numele lui.