Și am ars bărcile până au devenit cenușă
_____
După ce le-am tras la mal
_____
Ne-am uitat înapoi peste ocean
_____
Și am zis că nu ne mai întoarcem acasă
_____
Umbrele noastre au ucis florile
_____
Urmele noastre au stricat pământul
_____
Parcă suntem mereu în cale
_____
Oriunde am alege să stăm
_____
Putem doar să așteptăm să se termine
_____
Dacă știm că timpul nostru prețios se scurge?
_____
Mai devreme sau mai târziu vine clipa să culegem ce am semănat
_____
Mai devreme sau mai târziu, toți trebuie să ne întoarcem acasă
_____
Mai devreme sau mai târziu vine vremea s-o plătim, să înfruntăm zgomotul
_____
Mai devreme sau mai târziu va trebui să mergem acasă
_____
Și de la zei cu toții cerem îndurare
_____
Cu fiecare miel sacrificat
_____
Dar trupurile se adună grămadă
_____
Iar sângele doar ne pătează mâinile
_____
Și în curând vei simți panica
_____
În respirația ta și în vene
_____
Când știi că nu mai e niciun mâine
_____
Și îți dai seama prea târziu
_____
În timp ce timpul nostru prețios se scurge
_____
Mai devreme sau mai târziu vine clipa să culegem ce am semănat
_____
Mai devreme sau mai târziu, toți trebuie să ne întoarcem acasă
_____
Mai devreme sau mai târziu vine vremea s-o plătim, să înfruntăm zgomotul
_____
Mai devreme sau mai târziu, va trebui să plecăm
_____
Timpul nostru prețios se termină!
_____
Suntem doar pasageri sătui de așteptare
_____
Pentru această destinație finală?
_____
Și de locul unde vom ajunge cu toții
_____
Aș muri să știu, să știu acel loc
_____
Mai devreme sau mai târziu vine clipa să culegem ce am semănat
_____
Mai devreme sau mai târziu, toți trebuie să ne întoarcem acasă
_____
Mai devreme sau mai târziu vine clipa când nu vom mai avea unde să mergem
_____
Mai devreme sau mai târziu va trebui să mergem acasă