Suntem generația de nicăieri
Suntem copiii pe care nimeni nu-i vrea
Suntem o amenințare credibilă pentru regulile tale
Nu suntem numele ce ni s-au dat
Vorbim o limbă pe care n-o cunoști
Suntem generația de nicăieri
Toate zidurile vor cădea
Toate ușile se vor deschide
Toate drumurile vor duce acasă
Și cu cât așteptăm mai mult
Cu atât ne afundăm mai tare
Știu că acum ne strecurăm printre crăpături
Nu mai există pe harta ta niciun loc numit acasă
Suntem generația de nicăieri
Suntem copiii pe care nimeni nu-i vrea
Suntem o amenințare credibilă pentru regulile tale
Nu suntem numele ce ni s-au dat
Vorbim o limbă pe care n-o cunoști
Suntem generația de nicăieri
Iar pentru sudoarea ta vei fi recompensat
Ne-au spus-o în fiecare zi
Există un ținut al laptelui și al mierii
Și nu e chiar atât de departe
Dar linia de sosire tot se muta
Iar promisiunile se subțiau
Iar fumul de la orizont
Era tărâmul promis în flăcări
Iar locul ăsta cândva însemna ceva
Dar ni l-au vândut de sub picioare
Vocile noastre, toate, ignorate
Suntem generația de nicăieri
Suntem copiii pe care nimeni nu-i vrea
Suntem o amenințare credibilă pentru regulile tale
Nu suntem numele ce ni s-au dat
Vorbim o limbă pe care n-o cunoști
Suntem generația de nicăieri
Și totuși urcăm pe aceste scări în flăcări
Încă ridicăm pentru ei ciocanele
Și ce anume urmărim, de fapt
Ne vor întreba și le vom răspunde
Suntem generația de nicăieri
Suntem copiii pe care nimeni nu-i vrea
Suntem o amenințare credibilă pentru regulile tale
Nu suntem numele ce ni s-au dat
Vorbim o limbă pe care n-o cunoști
Suntem generația de nicăieri
Suntem generația de nicăieri
Suntem generația de nicăieri
Suntem generația de nicăieri
Suntem generația de nicăieri