Am venit plutind din Țara de Nicăieri
Timpul nu mă poate opri niciodată, nu, nu, nu, nu
Am sosit călărind pe un cal alb pal
Împărțind euforie celor mai puțin norocoși
Dă-i înapoi, dă-o de la capăt
Când îmi descompui totul
Că nu te aud, de două ori
Dă-o înapoi, o să aibă vreodată sens pentru mine?
Tre’ să fac lucrurile în felul meu, dragule
O să mă respecți vreodată? Nu
Fă lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
De ce nu m-ai lăsat niciodată să cresc?
Când privesc pe fereastra mea
Nu pot să găsesc niciun pic de claritate
Când privesc pe fereastra mea
Nu pot să găsesc nicio pace în minte
Lasă-mă să te acopăr cu sclipici
Aș putea să-l transform în aur, aur
Am auzit că încerci să-ți vinzi sufletul, baby
Se zice prin cartier că ți s-au cam terminat resursele
Aveam nevoie să-mi lași reflecția să ia o pauză
De la chipul pe care îl vede acum
Te-ar deranja să-mi lași reflecția să ia o pauză
De la durerea pe care o simte acum?
Tre’ să fac lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
O să mă respecți vreodată? Nu
Fă lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
De ce nu m-ai lăsat niciodată să cresc?
Când privesc pe fereastra mea
Nu pot să găsesc niciun pic de claritate
Când privesc pe fereastra mea
Nu pot să găsesc nicio pace în minte
Deloc, deloc, fără pace