Am venit plutind din Țara de Nicăieri
_____
Timpul nu mă poate opri niciodată, nu, nu, nu, nu
_____
Știu c-ai încercat
_____
Am sosit călărind pe un cal alb pal
_____
Împărțind euforie celor mai puțin norocoși
Dă-i înapoi, dă-o de la capăt
_____
Când îmi descompui totul
_____
Că nu te aud, de două ori
_____
Dă-o înapoi, o să aibă vreodată sens pentru mine?
_____
Tre’ să fac lucrurile în felul meu, dragule
_____
O să mă respecți vreodată? Nu
_____
Fă lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
_____
De ce nu m-ai lăsat niciodată să cresc?
_____
Când privesc pe fereastra mea
_____
Nu pot să găsesc niciun pic de claritate
_____
Când privesc pe fereastra mea
_____
Nu pot să găsesc nicio pace în minte
_____
Lasă-mă să te acopăr cu sclipici
_____
Aș putea să-l transform în aur, aur
_____
Am auzit că încerci să-ți vinzi sufletul, baby
_____
Se zice prin cartier că ți s-au cam terminat resursele
_____
Aveam nevoie să-mi lași reflecția să ia o pauză
_____
De la chipul pe care îl vede acum
_____
Te-ar deranja să-mi lași reflecția să ia o pauză
_____
De la durerea pe care o simte acum?
_____
Tre’ să fac lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
_____
O să mă respecți vreodată? Nu
_____
Fă lucrurile în felul meu, dragule
Ar trebui pur și simplu să mă lași
_____
De ce nu m-ai lăsat niciodată să cresc?
_____
Când privesc pe fereastra mea
_____
Nu pot să găsesc niciun pic de claritate
_____
Când privesc pe fereastra mea
_____
Nu pot să găsesc nicio pace în minte