„Pretty Girls” de Reneé Rapp este o confesiune ironică despre ritualul nocturn al atracției fluide și al dorinței experimentale. Versurile urmăresc un scenariu familiar din club: după câteva pahare, „fetele frumoase” se apropie unele de altele cu promisiuni îndrăznețe, își ignoră iubiții și se lasă purtate de impulsul momentului. Eul liric observă tentația, se lasă măgulit, dar denunță totodată superficialitatea acestui joc. Noaptea totul pare permis, iar complimentele devin monedă de schimb pentru săruturi rapide și fantezii împărtășite.
Dimineața însă aduce amnezia convenabilă. Aceleași fete se comportă „ca și cum nu s-a întâmplat nimic”, iar eroina cântecului rămâne cu gustul dulce-amar al unui adevăr: frumusețea poate fi și binecuvântare, și blestem. Melodia devine astfel o satiră pop despre dualitatea dorinței – libertate pe timp de noapte, negare la lumina zilei – și despre puterea de a vedea dincolo de aparențe, chiar și atunci când tentația poartă ruj roșu și un zâmbet fermecător.