Știai că șansele să te naști pe Pământul ăsta sunt
Una la patru sute de trilioane?
Dar nu pot învinge ieșitul din casă
Mănânc, dorm, scrollez și muncesc
Dar trebuie să fie mai mult decât simpla existență
De fapt, mă gândeam că nu e destul vin în frigider să mă dezlănțuie
Și sentimentul ăsta tânjește după niște vindecare feminină
Îmi sun fetele și zic: „SOS, alege o rochie
Alege o oră și o adresă
Căci ieșim în oraș diseară”
Dați sfoară-n țară, dați sfoară-n țară
Le chem pe toate femeile mele șmechere, o să iasă nebunie
Simfonia clic-clic-clic-clac, am nevoie de asta
Simfonia clic-clic-clic-clac, iubesc sunetul ăsta
Cine-a lăsat fetele afară? Eu, eu, iubi
E împuternicită de sunetul marșului nostru
O dor picioarele, dar spatele îi e încă arcuit
Și sunetul ăsta îmi amintește că o să fie bine
Și n-aș fi ghicit niciodată c-am început dimineața în lacrimi
Am un rimel rezistent la apă grozav pe care-l pot recomanda
Ar trebui să-mi încerc norocul la Hollywood și să caut niște audiții
Pentru că felul în care mimez zâmbetul ăsta ar putea plăti ipoteca și chiria
Mă urc pe tronul meu singuratic în fața televizorului
Mă simt singură, simt că nimeni nu are cu adevărat nevoie de mine
Așa că mulțumesc, Carly, că ai un al șaselea simț
Și că ai sunat să-mi amintești
Nu ne mulțumim cu depresie într-o vineri seară
Am nevoie de o încurajare, o îmbrățișare, un ring de dans
Am o singură viață, trebuie să ies mai des din casă
Și să încep s-o trăiesc cu adevărat
Grele sunt poverile ce mă apasă
Le voi lăsa jos sub niște lumini roz și albastre
Îmi sun fetele și zic: „SOS, alege o rochie
Alege o oră și o adresă
Căci ieșim în oraș diseară”
Dați sfoară-n țară, dați sfoară-n țară
Le chem pe toate femeile mele șmechere, o să iasă nebunie
Simfonia clic-clic-clic-clac, am nevoie de asta
Simfonia clic-clic-clic-clac, iubesc sunetul ăsta
Cine-a lăsat fetele afară? Eu, eu, iubi
E împuternicită de sunetul marșului nostru
O dor picioarele, dar spatele îi e încă arcuit
Și sunetul ăsta îmi amintește că o să fie bine
Jim-Jimmy Choo, e timpul să deschid dulapul
E o priveliște tristă să vezi cum se pun pânze de păianjen pe Manolo Blahnik
Doamne, parcă-s o extraterestră în fiecare rochie pe care o probez
Of, să dau muzica mai tare și să pretind că e bine
Tot ce m-a rănit, m-a părăsit și a renunțat la mine
Sunt doar produsul a tot ce mi s-a făcut?
Fugi la mine, vino la mine, cineva să-mi aducă soarele
Pot vedea sclipirea fetei care odată credea
Ea are nevoie de o încurajare, are nevoie de o îmbrățișare
Are nevoie de un ring de dans
Are o singură viață, trebuie să iasă mai des din casă
Și să încerce să înceapă s-o trăiască
Grele sunt poverile ce mă apasă
Le voi lăsa jos sub niște lumini roz și albastre
Îmi sun fetele și zic: „SOS, alege o rochie
Alege o oră și o adresă
Căci ieșim în oraș diseară”
Dați sfoară-n țară, dați sfoară-n țară
Le chem pe toate femeile mele șmechere, o să iasă nebunie
Simfonia clic-clic-clic-clac, am nevoie de asta
Simfonia clic-clic-clic-clac, iubesc sunetul ăsta
Cine-a lăsat fetele afară? Eu, eu, iubi
E împuternicită de sunetul marșului nostru
O dor picioarele, dar spatele îi e încă arcuit
Și sunetul ăsta îmi amintește că o să fie bine
Deși acest sezon al vieții ei fusese rece, singuratic și greu
Deși a alunecat înapoi într-un întuneric
Pe care sperase până acum să-l fi depășit
Ea învățase o lecție frumoasă
Și și-a pupat fetele de rămas bun și le-a mulțumit că au scos-o din casă
Că poate totul avea să fie
Și chiar dacă doar pentru o clipă
Totul o să fie bine
Da, o să fie bine
Dați sfoară-n țară, dați sfoară-n țară
Le chem pe toate femeile mele șmechere, o să iasă nebunie
Simfonia clic-clic-clic-clac, am nevoie de asta
Simfonia clic-clic-clic-clac, iubesc sunetul ăsta
Cine-a lăsat fetele afară? Eu, eu, iubi
E împuternicită de sunetul marșului nostru
O dor picioarele, dar spatele îi e încă arcuit
Și sunetul ăsta îmi amintește că o să fie bine
Apoi și-a pus căștile
Și acolo a dansat sub greutatea norilor ei
Dar pentru prima oară de mult timp
A crezut că într-o zi
Va simți din nou soarele
Ea trebuie să fie răbdătoare
Ea trebuie să aibă credință în semințele plantate sub zăpadă
Ea trebuie să reziste și trebuie să renunțe
Va fi bine, fără vreun cavaler în armură strălucitoare
Se va salva singură de data asta
Și de fapt, în seara asta a confirmat
Frigul nu durează niciodată, draga mea
Doar învață inima cum să ardă