Trebuie să fi fost un loc atât de întunecat
_____
Nu puteai simți lumina
_____
Ce se-ntindea spre tine prin norul ăla furtunos
_____
Nu cred c-așa ai vrut să strângi o mulțime
_____
De ce, asta mă tot întreb
_____
Puteam să spun sau să fac ceva?
Habar n-aveam că ascundeai
_____
Sufletul chinuit, doar Dumnezeu știe
_____
Și de ce-ai plecat de pe scenă-n mijlocul unui cântec
_____
Acum în mintea mea ai rămas la șaptesprezece ani
_____
Din vremea când ai înscris punctul victoriei
_____
Mereu jucai cu pasiune
_____
Când urcai pe scenă, străluceai la fel ca soarele
_____
De ce, asta mă tot întreb
_____
Puteam să spun sau să fac ceva?
_____
Habar n-aveam că ascundeai
_____
Sufletul chinuit, doar Dumnezeu știe
_____
Și de ce-ai plecat de pe scenă-n mijlocul unui cântec
_____
Acum stejarii se leagănă
_____
În briza de la-nceput de toamnă
_____
Soarele auriu îmi luminează fața
Prin gândurile-mi încâlcite aud
_____
Lumea asta, de fapt, nu-i un loc atât de rău
_____
Și cine sunt eu să judec sau să încerc s-explic
Dar am o întrebare ce mă macină
_____
Pentru că nu-ți stă-n fire să pleci în mijlocul unui cântec