Trebuie să fi fost un loc atât de întunecat
Nu puteai simți lumina
Ce se-ntindea spre tine prin norul ăla furtunos
Nu cred c-așa ai vrut să strângi o mulțime
De ce, asta mă tot întreb
Puteam să spun sau să fac ceva?
Habar n-aveam că ascundeai
Sufletul chinuit, doar Dumnezeu știe
Și de ce-ai plecat de pe scenă-n mijlocul unui cântec
Acum în mintea mea ai rămas la șaptesprezece ani
Din vremea când ai înscris punctul victoriei
Mereu jucai cu pasiune
Când urcai pe scenă, străluceai la fel ca soarele
De ce, asta mă tot întreb
Puteam să spun sau să fac ceva?
Habar n-aveam că ascundeai
Sufletul chinuit, doar Dumnezeu știe
Și de ce-ai plecat de pe scenă-n mijlocul unui cântec
Acum stejarii se leagănă
În briza de la-nceput de toamnă
Soarele auriu îmi luminează fața
Prin gândurile-mi încâlcite aud
Lumea asta, de fapt, nu-i un loc atât de rău
De ce... e de neînțeles
Și cine sunt eu să judec sau să încerc s-explic
Dar am o întrebare ce mă macină
Pentru că nu-ți stă-n fire să pleci în mijlocul unui cântec