Pot suporta ploaia pe acoperișul acestei case goale
Pot suporta câteva lacrimi din când în când și pur și simplu să le las să curgă
Nu mi-e frică să plâng o dată la ceva timp, chiar dacă
Să merg mai departe fără tine încă mă supără
Sunt zile, din când în când
A fost să fiu atât de aproape
Și să te privesc cum pleci
Și să nu văd iubirea aia în tine
Te gândești vreodată la viitor?
E greu să fac față durerii de a te pierde oriunde mă duc
E greu să forțez un zâmbet când mă văd cu vechii noștri prieteni
Și mai greu e să mă trezesc, să mă îmbrac, trăind cu acest regret
Dar știu că dacă aș putea s-o iau de la capăt
Aș da la schimb, aș renunța la toate cuvintele pe care le-am păstrat în inimă
Pe care le-am lăsat nespuse
Și să te privesc cum pleci
Și să nu văd iubirea aia în tine
A fost să fiu atât de aproape
Și să te privesc cum pleci
Și să nu văd iubirea aia în tine
Să nu văd iubirea aia în tine