_____
Te apasă și pe tine, nimeni n-a cerut-o
_____
Care face clădirea să ardă
_____
E groaza de-a ști
_____
Privind niște buni prieteni
_____
Strigând „lasă-mă să ies”
_____
Mă rog ca mâine să mă ridic mai sus
_____
Presiune pe oameni, oameni în stradă
_____
Îmi zvârlesc creierii pe podea
_____
În zilele astea nu plouă, ci toarnă
_____
Dee da dee da dee da dee da
_____
E groaza de-a ști
_____
Despre ce e lumea asta
_____
Privind niște buni prieteni
_____
Strigând „lasă-mă să ies”
_____
Întors cu spatele la tot, ca un orb
_____
Șezând indecis, dar nu merge
_____
Tot revenim la iubire
_____
Dar e atât de sfâșiată și ruptă
_____
Iubire, iubire, iubire, iubire, iubire
_____
Nebunia râde, sub presiune cedăm
_____
Nu putem să ne dăm încă o șansă
_____
De ce nu putem da iubirii încă o șansă?
_____
De ce nu putem da iubire?
_____
Dați iubire, dați iubire, dați iubire
_____
Dați iubire, dați iubire, dați iubire
_____
Căci „iubire” e un cuvânt atât de vechi
_____
Și iubirea te provoacă să-ți pese de
_____
Oamenii la marginea nopții
_____
Și iubirea te provoacă să schimbi felul
În care avem grijă de noi
Ăsta-i dansul nostru final
Ăsta-i dansul nostru final