Presiunea mă apasă
Te apasă și pe tine, nimeni n-a cerut-o
Care face clădirea să ardă
E groaza de-a ști
Privind niște buni prieteni
Strigând „lasă-mă să ies”
Mă rog ca mâine să mă ridic mai sus
Presiune pe oameni, oameni în stradă
Îmi zvârlesc creierii pe podea
În zilele astea nu plouă, ci toarnă
Dee da dee da dee da dee da
E groaza de-a ști
Privind niște buni prieteni
Strigând „lasă-mă să ies”
Întors cu spatele la tot, ca un orb
Șezând indecis, dar nu merge
Dar e atât de sfâșiată și ruptă
Iubire, iubire, iubire, iubire, iubire
Nebunia râde, sub presiune cedăm
Nu putem să ne dăm încă o șansă
De ce nu putem da iubirii încă o șansă?
De ce nu putem da iubire?
Dați iubire, dați iubire, dați iubire
Dați iubire, dați iubire, dați iubire
Căci „iubire” e un cuvânt atât de vechi
Și iubirea te provoacă să-ți pese de
Oamenii la marginea nopții
Și iubirea te provoacă să schimbi felul
În care avem grijă de noi
Ăsta-i dansul nostru final
Ăsta-i dansul nostru final