„Bohemian Rhapsody” este ca un scurtmetraj muzical, în care Freddie Mercury transformă o simplă confesiune într-o aventură dramatică. Totul începe cu o întrebare existențială – „Este asta viața reală?” – apoi aflăm că naratorul a comis o crimă și poartă povara vinovăției. Se adresează mamei, se teme de pedeapsă și își dorește să fugă dintr-o „alunecare de teren” emoțională din care nu mai vede scăpare.
Partea de mijloc explodează într-un spectacol operatic unde coruri pline de umor – „Galileo!”, „Bismillah!” – par să fie un tribunal imaginar ce hotărăște soarta „băiatului sărac”. În final, o secțiune rock plină de revoltă se topește într-un calm melancolic: „Nothing really matters…”. Morala? Viața poate părea haotică, vinovăția apăsătoare și destinul implacabil, dar la capătul furtunii rămâne ideea că oricum ar sufla vântul, noi suntem cei care alegem cum îl lăsăm să ne poarte.