„Black” este confesiunea pasională a unui suflet care își privește iubirea pierdută ca pe o pânză albă devenită brusc neagră. Versurile descriu cum protagonistul își amintește momentele de început – „foi de pânză goale” pregătite pentru o poveste comună – și apoi urmărește cum toate culorile au fost acoperite de negru odată cu despărțirea. El simte că universul său se învârtea în jurul ei, la fel cum Pământul se învârte în jurul Soarelui, iar acum aerul pe care îl respiră este schimbat, amintirile îl ard, iar mâinile îi „freacă sticla spartă” a trecutului.
Tema principală este „amprenta” definitivă pe care o iubire intensă o lasă în urma sa. Toate fotografiile interioare ale eroului sunt „spălate în negru”, tatuându-i existența: tot ce vede, tot ce este, tot ce va fi. Deși acceptă că fostul partener „va avea o viață frumoasă” și „va fi o stea pe cerul altcuiva”, strigătul final „de ce nu poate fi al meu?” dezvăluie conflictul dintre dorință și resemnare. Melodia oscilează între tandrețe și durere, transformându-se într-un imn al inimilor frânte care încă mai speră, chiar dacă știu că finalul este scris în negru.