Ei bine, când luminile se domolesc
Și mă întind și închid ochii
Văd culori și roți care se învârt
Aud o limbă pe care n-o pricep
Văd oameni pe care nu i-am mai văzut de ani
Țin magia în palme
Cânt cântece pe care nu le-am scris niciodată
Fiindcă dispar odată cu lumina dimineții
Și-s liber ca cerul de vară
Înot în oceane turcoaz și adânci
Mă întind pe câmpuri de aur
Văd munți albi ca zăpada, abrupți
Deși nu simt niciodată frigul
Oricât aș încerca, nu pot rămâne acolo
Pentru că dispare la lumina dimineții
Așa că, dacă mă găsești dormind
Blând și cald ca un copil
M-ai lăsa, te rog, în pace
O clipă fericit și liber
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin
Da, când se lasă noaptea
Și mă întind să-mi odihnesc capul
Găsesc cutii pline cu fotografii
Și filme vechi pe care le-am văzut demult
Încă-mi aud sora râzând
Când fosforescența lucește sub lună
Și o mie de stele strălucesc
Dar se sting mereu atât de repede
Într-un loc unde pur și simplu n-am cum să ajung
Deși mă agăț de ele cât pot de strâns
Se risipesc odată cu lumina dimineții
Așa că, dacă mă găsești dormind
Blând și cald ca un copil
M-ai lăsa, te rog, o clipă
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin