Ei bine, când luminile se domolesc
_____
Și mă întind și închid ochii
_____
Văd culori și roți care se învârt
_____
Aud o limbă pe care n-o pricep
_____
Văd oameni pe care nu i-am mai văzut de ani
_____
Țin magia în palme
_____
Cânt cântece pe care nu le-am scris niciodată
_____
Fiindcă dispar odată cu lumina dimineții
_____
Și-s liber ca cerul de vară
_____
Înot în oceane turcoaz și adânci
_____
Mă întind pe câmpuri de aur
_____
Văd munți albi ca zăpada, abrupți
_____
Deși nu simt niciodată frigul
_____
Oricât aș încerca, nu pot rămâne acolo
_____
Pentru că dispare la lumina dimineții
_____
Așa că, dacă mă găsești dormind
Blând și cald ca un copil
M-ai lăsa, te rog, în pace
_____
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin
_____
Da, când se lasă noaptea
_____
Și mă întind să-mi odihnesc capul
_____
Găsesc cutii pline cu fotografii
_____
Și filme vechi pe care le-am văzut demult
_____
Încă-mi aud sora râzând
_____
Pe plajele din Mexic
_____
Când fosforescența lucește sub lună
_____
Și o mie de stele strălucesc
_____
Dar se sting mereu atât de repede
_____
Într-un loc unde pur și simplu n-am cum să ajung
_____
Deși mă agăț de ele cât pot de strâns
_____
Se risipesc odată cu lumina dimineții
_____
Așa că, dacă mă găsești dormind
_____
Blând și cald ca un copil
_____
M-ai lăsa, te rog, o clipă
_____
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin
_____
Nu mă lași, te rog, să mai visez puțin