„Fireproof” este o declarație de dragoste combustibilă, în care protagonistul oscilează între nebunie și încredere absolută. Versurile îl surprind pe narator în mijlocul unor emoții care ard mai tare decât un „dead stream burning up”. Se simte pe marginea prăpastiei – „I think I'm gonna lose my mind” – dar, în același timp, crede că va ieși câștigător: „I think I'm gonna win this time”. Totul se învârte în jurul ideii că persoana iubită este de neoprit, poate chiar rezistentă la foc, pentru că nimeni nu o cunoaște, nu o iubește și nu îl salvează pe narator așa cum o face ea.
Piesa vorbește despre forța unei legături capabile să transforme ghinionul în noroc: el „se rostogolește” până când schimbă soarta, iar ea apare de fiecare dată ca un scut invincibil. Repetiția „It's been so long” subliniază durata dorului și a luptei interioare, iar refrenul reafirmă ideea de fireproof: o dragoste atât de puternică, încât nu poate fi arsă, eșuată sau uitată. În doar câteva versuri simple, One Direction (în această versiune solo imaginată) reușește să transforme vulnerabilitatea în putere și să ridice dragostea la rang de super-putere – un adevărat imn pentru cei care cred că sentimentele sincere pot rezista la orice flacără.