În Making the Bed, Olivia Rodrigo ne invită să intrăm în culisele succesului ei fulgerător și să descoperim că, uneori, visul împlinit poate semăna cu o cameră în care totul e vraiște. Versurile vorbesc despre momentele în care îți dorești ceva cu ardoare, îl obții, apoi realizezi că nu arată deloc așa cum ți-ai imaginat. Olivia enumeră „plastice” aruncate, prieteni de ocazie și petreceri care o fac să se simtă și mai singură, iar refrenul îi dă șocul de luciditate: „but it’s me who’s been makin’ the bed” – adică ea este cea care a așezat fiecare pernă a propriei nefericiri.
Piesa e o confesiune despre responsabilitate și autocritică, condimentată cu imagini ca visul recurent al mașinii scăpate de sub control. Olivia recunoaște că joacă rolul victimei „în capul ei”, însă până la urmă își asumă că deciziile ei au pregătit terenul pentru toată oboseala și dezamăgirea de acum. Este o melodie care le arată cursanților de română cum se poate îmbina vulnerabilitatea cu umorul autoironic – și cum poți transforma „patul” pe care l-ai făcut într-un loc al vindecării, nu doar al lamentării.