Vreau să fie totul vraiște
Sunt atât de nesigură, cred
_____
Că o să mor înainte să beau
_____
Și sunt prea prinsă în toate zvonurile
_____
Despre cine mă place și cine te urăște
_____
Și sunt atât de obosită că s-ar putea
Să-mi dau demisia, să încep o viață nouă
_____
Și toți ar fi super dezamăgiți
_____
Căci cine sunt eu dacă nu exploatată
Și m-am săturat de 17 ani
_____
Unde e visul meu adolescent
_____
Dacă mai îmi zice cineva încă o dată
_____
„Bucură-te de tinerețe”, o să plâng
_____
Și nu mă apăr niciodată
_____
Sunt anxioasă și nimic nu mă ajută
_____
Și mi-aș fi dorit să fi făcut asta înainte
_____
Și aș vrea să mă placă lumea mai mult
_____
Tot ce-am făcut a fost să dau tot ce-am putut
_____
Asta-i genul de mulțumire pe care o primesc
_____
Zic că astea sunt anii de aur
Dar eu mi-aș dori să dispar
Lovitura la ego e atât de gravă
_____
Doamne, e brutal pe-aici
_____
Simt că nimeni nu mă vrea
_____
Și urăsc felul în care sunt percepută
_____
Am doar doi prieteni adevărați
_____
Și-n ultima vreme sunt un pachet de nervi
_____
Fiindcă iubesc oameni care nu-mi plac
_____
Și urăsc fiecare piesă pe care o scriu
_____
Și nu sunt cool și nici deșteaptă
_____
Și nici măcar nu pot să parchez lateral
_____
Tot ce-am făcut a fost să dau tot ce-am putut
_____
Asta-i genul de mulțumire pe care o primesc
_____
Zic că astea sunt anii de aur
_____
Dar eu mi-aș dori să dispar
Lovitura la ego e atât de gravă
_____
Doamne, e brutal pe-aici
_____
Am un ego făcut zob, o inimă frântă
_____
Și, Doamne, nici nu știu de unde să încep