Olivia Dean ne invită într-o călătorie prin fusurile orare ale iubirii moderne, unde inima bate la kilometri depărtare de persoana dragă. Versurile descriu sentimentul acela familiar de a te întoarce la locul și la chipul cuiva, dar doar pe jumătate: trupul este acolo, însă mintea rătăcește între vină, dor și nevoia de independență. Artista celebrează „darul de a exista” și „minunea de a gusta” viața, însă recunoaște cât de greu este să împarți fiecare clipă când ai totul „pe farfurie” și nu te poți „rupe în două”.
Piesa devine un manifest pentru echilibru: „Ți-am dat din timpul meu, dă-mi și tu din al tău”. Olivia explorează dilema tinerilor care vor atât intimitate, cât și libertate, întrebându-se dacă este „lacomie” să ceară ambele. Refrainul repetitiv „Time, Time” subliniază că resursa cea mai prețioasă este tocmai timpul, iar găsirea unui spațiu comun „între timp” devine o adevărată artă. În doar câteva minute, cântecul transformă dorul, oboseala și speranța într-un imn sensibil despre cum iubirea poate înflori chiar și când ceasurile nu bat la unison.