„Helena” nu este doar un imn emo-rock, ci și o scrisoare de adio plină de imagini gotice și de pasiune teatrală. Versurile ne poartă într-un fel de cortegiu funerar rock, unde un narator îndurerat își plânge pierderea, folosind metafore dramatice: dricul („hearse”), chibritul care arde vieți, stelele care cad. Toate acestea pictează un tablou sumbru, dar spectaculos, în care durerea se combină cu energia explozivă a chitarelor My Chemical Romance.
Ceea ce face piesa memorabilă este contrastul dintre melancolie și refrenul catchy „So long and goodnight”. Povestea vorbește despre vină și regret – „ce e mai rău din tot ce-aș putea spune?” – dar și despre dorința de a rămâne aproape de cei răniți, chiar și atunci când despărțirea pare inevitabilă. În final, „Helena” devine o meditație intensă asupra doliului, a efemerității și a încercării de a găsi un rămas-bun care să aline atât inima vorbitorului, cât și pe cea a ascultătorului.