Werewolf vorbește despre lupta interioară dintre om și monstru, dintre partea rațională și instinctele nestăpânite care se trezesc odată cu „luna plină”. Versurile lui Motionless In White transformă mitul vârcolacului într-o metaforă pentru anxietate, dependențe și dorințe autodistructive: eroul simte cum „pielea i se rupe”, cum bestia preia controlul, iar el rămâne paralizat între „fight or fright”.
În acest dans întunecat, iubirea devine totodată leac și blestem. Personajul ar putea fi „glonțul de argint” ce ucide fiara sau ar putea lăsa dorințele să-i devoreze inima, pentru că „nimeni nu-mi poate frânge inima cum o pot eu”. Piesa îmbină imagini horror cu ironie pop („Bleed the neon”, „Smile for the camera”), sugerând că sub măști lucioase se ascund frici autentice. Mesajul este clar: fiecare purtăm un lup lăuntric, iar adevărata provocare nu este să-l fugărim, ci să-l înțelegem înainte să muște din noi.