Tocmai când îmi înmoi un deget în abis
_____
Se-aude o bătaie-n ușă: „Ești acolo, domnișoară?”
Nu sunt aici, sunt unde nu ajunge nimeni
_____
În loc să trăiesc, zăceam pe podea
_____
Cu Moartea ghemuită lângă mine și tot m-am ridicat după încă o rundă
_____
Zic: „După asta, gata”
_____
Și, culmea, chiar am crezut, mă dusesem unde nu ajunge nimeni
_____
Moartea a zis că am chemat-o, fără să știe că așa făcusem
_____
Mi-a spus că ar fi vrut să știu că încă sunt doar un copil
_____
Dar știa că o voi chema iar
_____
Așa că se întoarce alene, în caz că data viitoare chiar e finalul
_____
În loc de iubire, el a zis: „Întinde-te în țărână”
_____
Am privit cerul nopții, întrebându-mă: „Chiar pentru asta merită?”
_____
Stelele n-au răspuns niciodată
_____
M-am ridicat când s-a terminat și m-am dus unde nu ajunge nimeni
_____
Așa că, scuzați-mă, îmi deschid cutia
_____
Cu vechea prietenă, Tristețea, răsfățul meu secret
_____
Ca să mă simt iar eu
_____
N-o să fiu aici, o să fiu unde nu ajunge nimeni
_____
Nu sunt aici, sunt unde nu ajunge nimeni
_____
În loc de aici, sunt unde nu ajunge nimeni