La miezul nopții, câinii s-au adunat în jurul casei
_____
Inima ei era ca un sertar
_____
Pe care-l deschidea doar când ieșea să hrănească acei câini
_____
Și își lăsa amintirile să se scalde, pentru o vreme, în lumina lunii
_____
Aceștia erau câinii fetelor care muriseră în casa aceea
_____
Adunându-se în fiecare noapte, stând de veghe în locul
_____
De unde oamenii lor plecaseră
_____
Așa că se trezea în restul nopților din casa aceea
_____
Hrănind toți dulăii la gura ei
_____
În prima ei noapte hoinărind prin întunericul
_____
Atunci i-a văzut prima dată
_____
Prin fereastra bucătăriei, fix la ora doisprezece
_____
O duzină de câini tăcuți, de tot felul
_____
Era cât pe ce să fie și ea una dintre fetele
Care au murit în casa aceea
_____
Așa că, atunci când a fost stigmatizată
_____
A luat-o ca să înceapă o viață nouă în casa aceea
_____
Să fie moneda-simbol la gura ei
_____
Poate că, cu destul timp, îngrijind pământul acela
_____
Poate vindeca inima casei ei
_____
Hrănind toți dulăii la gura ei