Înțepătura acului căzând pe un vinil
Cântăreață de neon cu un titlu de jukebox plin de suferință
Când doare atât de bine trebuie să o asculți de două ori
Toată îmbrăcată într-o etichetă neagră frumoasă
Dulce salvare pe o masă de sufragerie
Unde amorțeala se întâlnește cu singurătatea
S-a dus înainte să se topească gheața
Un alt viciu, un alt apel
Un alt pat din care n-ar trebui să mă târăsc
La 7 dimineața cu pantofii în mână
Am zis că n-o să fac, dar am făcut-o din nou
Și știu că mă voi întoarce mâine seară
Port un oraș ca o jachetă de piele
Când noutatea se duce, nici măcar nu o împachetez
Voi fi unde reputația mea nu mă precede
Poate sunt dependentă de adio
Un alt oraș, unde trecutul meu nu mă poate ajunge
O altă viață, un alt apel
Un alt pat din care n-ar trebui să mă târăsc
La 7 dimineața cu pantofii în mână
Am zis că n-o să fac, dar am făcut-o din nou
Și știu că voi pleca mâine seară
Stând la chiuvetă, fără să mă uit în oglindă
Nu știu unde sunt sau cum am ajuns aici
Ei bine, singurul lucru pe care știu să-l găsesc