Îmi imaginez un loc în zorii creației
Un peisaj urban pe care-l pictăm în întuneric
E un castel între acest orizont albastru obscen
Unde mere de aur atârnă în copaci și o femeie goală cântă
În spatele cortinei, raiul așteaptă
Și undeva între vechea Catedrală Sf. Ioan
O fântână dă naștere lebedelor din lac
E un turn făcut din tentație provocatoare, grosolană
Și iubiții se întind cu granițe șterse odată ce treci de gri
În spatele cortinei, teroarea așteaptă
Așa că îmi voi lua rămas-bun de la deliciile pământești
În timp ce Edenul meu perfect piere în flăcări
Sunt mâncată de vie de gura unui monstru
Strigându-ți neînfricată numele