Only God Knows este o confesiune muzicală în care Mike Posner își scoate la iveală grijile, îndoielile și momentele de singurătate. Repetiția versului Only God knows subliniază ideea că, dincolo de faima lui, doar divinitatea (sau poate propria conștiință) poate înțelege pe deplin cât de mult se străduiește și ce poveri îi apasă mintea. Artistul își amintește de moartea prietenului Norman, glisează peste ironia unui anunț primit prin e-mail și reflectează la contrastul dintre trecutul său digitalizat și viitorul fragil pe gheață subțire. Totul este un reminder că viața, așa cum spune și versul There’s more to life than living, este un poem neterminat.
Cântecul devine, așadar, un dialog interior despre vulnerabilitate și acceptare. Mike își privește pereții plini de artă, dar se gândește la tot ce nu este încă; se află pe o bancă într-un oraș necunoscut, convingându-se că nu este singur, deși împrejurimile îi spun contrariul. Prin aceste imagini el ne invită să ne recunoaștem propriile cicatrici, acele locuri pe care, așa cum punctează versul, numai Dumnezeu le cunoaște. În fond, piesa îndeamnă la sinceritate față de sine și la răbdare cu procesul personal de creștere: nu trebuie să descifrăm imediat finalul poemului numit viață.