Virginia Woolf și poezie
Nimeni nu părea să mă observe
Să fii tânăr devenea atât de obositor
Bere ieftină și țigări
Viața era ca un platou de filmare
Și eu păream să nu fi primit niciun rol
Și știu că ea o să înțeleagă
Și ea mi-a spus, tinere
Sunt momente când cazi la pământ
Dar ești mai puternic decât te simți acum
Nu trebuie mereu să vorbești atât de tare, nu
Viața nu e mereu o călătorie confortabilă
Toată lumea are cicatrici pe care le ascunde
Și toată lumea face pe prostul uneori, da
M-au dat la radio
Și totul se schimba, deci
Credeam că sunt complet matur
Dar încă-mi amintesc în vântul ăla rece de noiembrie
Când am realizat că sunt complet singur
Și știu că ea o să înțeleagă
Deci la douăzeci și doi de ani
Și ea mi-a spus, tinere
Sunt momente când cazi la pământ
Dar ești mai puternic decât te simți acum
Nu trebuie mereu să vorbești atât de tare, nu
Nu contează dacă devii vreo vedetă
Viața e mai bună când îți deschizi inima
Nu trebuie mereu să te prefaci atât de dur, nu
Fii doar așa cum ești, fii doar așa cum ești
Fii așa, fii așa cum ești
Dacă vorbesc sincer
Și știu că unii oameni s-ar putea să râdă
Fiindcă muzica mea nu mai sună la fel
Și capul meu nu mai e ras
Mă îngrijorez dacă sunt pe calea cea bună
Și știu că ea o să înțeleagă
Deci la douăzeci și șase de ani
Și ea mi-a spus, tinere
Sunt momente când cazi la pământ
Dar ești mai puternic decât te simți acum
Nu trebuie mereu să vorbești atât de tare, nu
Nu contează dacă devii vreo vedetă
Viața e mai bună când îți deschizi inima
Nu trebuie mereu să te prefaci atât de dur, nu