Iar drumul îmi devine mireasă
Iar drumul îmi devine mireasă
M-am dezbrăcat de tot, păstrând doar mândria
Așa că în ea mă destăinui
Și ea mă ține mulțumit
Și, cu praf în gât, tânjesc
Doar cunoașterea o voi păstra
Tu rămâi sclavul jocului
Dar îmi fac timp oriunde
Liber să-mi spun părerea oriunde
Și voi redefini sensul lui oriunde
Unde-mi pun capul e acasă, atunci
Și pământul îmi devine tron
Și pământul îmi devine tron
Mă adaptez necunoscutului
Sub stele rătăcitoare am crescut
Singur, dar nu singuratic
Iar legăturile mi-s tăiate curat
Cu cât am mai puțin, cu atât câștig mai mult
Pe cărări neumblate domnesc
Dar îmi fac timp oriunde
Sunt liber să-mi spun părerea oriunde
Și nu mă deranjează niciodată oriunde
Unde-mi pun capul e acasă, zic
Dar îmi fac timp oriunde
Sunt liber să-mi spun părerea oriunde
Și voi redefini sensul lui oriunde
Unde-mi pun capul e acasă
Trupul-mi zace, dar tot rătăcesc
Oriunde aș umbla, umbla, umbla