🎸 „Sad But True” este ca un dialog intens între două voci din aceeași persoană: una dominatoare, cealaltă supusă. Peste riff-urile grele și toba ce bate ca o inimă furioasă, Metallica ne invită să ascultăm cum alter-ego-ul întunecat promite protecție, dar în realitate manipulează și consumă. Piesa, lansată pe celebrul Black Album (1991), sună a avertisment: chiar și cel mai bun prieten al tău poate fi propriul tău demon interior.
Versurile arată cum tentatia, dependența sau furia îți pot deveni „viață”, „ochi” și „durere”, pretinzând că îți fac bine în timp ce îți sabotează alegerile. „Eu sunt visul tău… sunt durerea ta” ne spune vocea întunecată, iar noi realizăm că lupta nu este cu lumea exterioară, ci cu noi înșine. Trist, dar adevărat: dacă nu-ți recunoști umbrele, ele vor prelua controlul.