„One” de la Metallica – legendara trupă americană de heavy metal – este un strigăt devastator împotriva ororilor războiului, ambalat într-o piesă care începe calm și explodează treptat în riff-uri furioase. Versurile ne aruncă în mintea unui soldat grav rănit de o mină: nu mai vede, nu mai aude, nu mai poate vorbi, dar încă simte durere, iar singura lui „realitate” este un coșmar continuu. Prin această perspectivă claustrofobă, cântecul denunță absurditatea conflictelor armate și felul în care ele transformă un om viu într-o „carcasa” prizonieră în propriul corp.
Pe parcursul piesei, soldatul oscilează între dorința de a muri și rugămintea disperată de a fi „trezit” din această suferință fără sfârșit, ilustrând perfect sentimentul de neputință totală. Repetițiile „Hold my breath as I wish for death” și imaginile grafice – membre smulse, simțuri pierdute – amplifică impactul emoțional și invită ascultătorul să reflecteze la costul uman al războiului. În doar câteva minute, „One” reușește să fie și baladă, și protest, și poveste de groază, transformând durerea individuală a unui soldat într-un apel universal la empatie și pace.