Sunt a ta, o bucată de lut
Modelează-mă să fiu ce vrei tu astăzi
Plăsmuiește-mă, și-am să-ncerc din greu să rămân
Dă-mi toată durerea ta și legătura ta traumatică
Voi fi umărul pe care plângi
Ascultă sunetul vocii mele suferinde
Când lupii vin să-mi vâneze carnea
Aș vrea să mă salveze cineva
Căci Dumnezeu știe că-mi petrec viața
Cred că o să fiu doar o siluetă de carton sau un meme
Orice vor ei să fiu
Eu sunt monumentul, monolitul
O rană căscată peste care să toarne sare
Nervi expuși, un dinte smuls
Smuls până nu mai rămâne nimic
Dă-mi din nou greutatea sufletului tău
Sunt doar o oglindă în care trăiești
Statuia a tot ce iubești
Spune-mi ce-ți datorez acum
În timp ce-mi dau cu capul de pământ
Aș vrea să mă pot ridica și să fug
Dar cine ar mai fi acolo?
Și când îmi dau masca jos
Aș vrea să mă vadă cineva
Posomorâtă, vânătă și disprețuită
O păpușă cusută cu inima lor bătând
Am mai spus cum mă simt
Dar tot nimeni nu asculta
Eu sunt monumentul, monolitul
O rană căscată peste care să toarne sare
Nervi expuși, un dinte smuls
Smuls până nu mai rămâne nimic
Infantilizează și proiectează minciuni
Dezumanizează și scrutinează
Doamne, de ce nu mă eutanasiezi?
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă
Un stâlp, o icoană, o relicvă, o ruină
Un demon, o o fată proastă