DISNEY PRINCESS transformă basmul clasic într-o poveste gotică și sarcastică, unde o fată „cea mai frumoasă din ținut” alunecă pe un tobogan al faimei și al dependenței. Melanie Martinez descrie un drum de la inocență la corupție: eroina cade într-un „canal” plin de monștri și demoni care îi răpesc sufletul, apoi o cosmetizează până devine o prințesă de plastic, croiță pentru ecran și pentru aplauzele din Los Angeles. Contrastul dintre strălucirea studiourilor și culisele pline de alcool, cocaină și suferință scoate în evidență iluzia perfecțiunii promovate de industria divertismentului.
În a doua jumătate a piesei, naratoarea își dezvăluie revolta: bani pentru „orice”, dar nu și pentru a-și recumpăra inocența; bărbați maturi care o sexualizează; părinți absenți preocupați de propria distracție. Refrenul „We can go there faster than they can” arată goana spre succes cu orice preț, în timp ce întrebarea „Who’s all this for if I’m so miserable?” subliniază golul lăsat de faimă. Piesa devine astfel o critică ironică a culturii celebrității și o chemare la regăsirea sinelui, chiar dacă pentru asta trebuie „să ucizi demonii” personali.