Băi, persoana asta îmi tot trimite amenințări cu moartea
Zic că sunt urâtă rău și că muzica mea e un c*cat
Și că ar trebui pur și simplu să mă omor
E machiajul de pe pielea mea?
Ce pot să schimb pentru tine?
Ce ai prefera să port?
E ceva ce nu pot repara?
Pari atât de obsedat de asta
Ce le-am făcut măcar?
Doar îmi văd de treaba mea
Nu știu de ce asta îi scoate din sărite atât de tare
E felul în care știu exact cine sunt?
E strălucirea mea orbitoare
Care te face să te simți atât de mic și neînsemnat?
Nu contează ce fac
N-o să te schimbi niciodată la bătrânețe
O să te urăști și tu
Aș fi putut să mă încadrez în tiparul tău
Și să iau ce mi-ai aruncat
Totuși, n-aș fi putut niciodată să te fac să te iubești
Cine ești tu măcar? Ce-ți iese ție?
Nici cum arăți, profilul tău e un desen animat
Zic când sunt nervoasă, dar nu contează
Nu ești unic, sunt sute la fel ca tine
Nu-mi dau seama dacă e un bot
Un incel de patruzeci și cinci de ani
Sau un copil de zece ani pe iPad-ul maică-sii
Cred că e felul în care alegi
Părerile tale călduțe
Despre propria ta viață tristă?
Îți proiectezi durerea în exterior
Nu contează ce fac
N-o să te schimbi niciodată la bătrânețe
O să te urăști și tu
Aș fi putut să mă încadrez în tiparul tău
Și să iau ce mi-ai aruncat
Totuși, n-aș fi putut niciodată să te fac să te iubești
Ugh, cred că o să-mi șterg contul
Cine ești tu măcar? Ce-ți iese ție?
Nici cum arăți, profilul tău e un desen animat
Zic când sunt nervoasă, dar nu contează
Nu ești unic, sunt sute la fel ca tine
Când mă uit pe geam, plângând
E fiindcă m-ai făcut să-mi urăsc reflexia
Într-o altă realitate, m-aș fi putut iubi
Dar iată-mă, îndesându-mi toate cuvintele tale
Adânc în vene până mă omoară
Cine ești tu măcar? Ce-ți iese ție?
Nici cum arăți, profilul tău e un desen animat
Zic când sunt nervoasă, dar nu contează
Nu ești unic, sunt sute la fel ca tine