Frunzele-ncep să cadă când vântul meu rece bate
Și-n curând le-acoperă neaua iernii
Păsările-ncep să cânte când vine primăvara
Flori ce răsar prin pământul dezghețat
Când iubești pe cineva și iubirea se răcește
Soarele-ncepe să strălucească când lași totul în urmă
E un anume fel de rană pe care doar timpul o vindecă
Asta descrie destul de bine cum mă simt
Sunt puțin rănit, dar mult mai liber
Nu zic că nu m-ai afectat deloc
Oricum ar fi, în sfârșit pot să văd
Că sunt puțin rănit, dar mult mai liber
Da, sunt puțin rănit, dar mult mai liber
De pe muntele ăsta pot vedea atât de departe
Râuri ce curg ca niște cicatrici adânci
Ce-mi poartă seva vieții prin vene
E oare o nebunie că sunt recunoscător pentru toată durerea?
Căci sunt puțin rănit, dar mult mai liber
Nu zic că nu m-ai afectat deloc
Și oricum ar fi, în sfârșit pot să văd
Că sunt puțin rănit, dar mult mai liber
Da, sunt puțin rănit, dar mult mai liber