Inima ta e prea mare ca s-o trateze cineva mărunt
Așa că nu mă învinovăți, nu mă învinovăți
Că încerc să fiu acela care ar putea avea totul
Știi că-i prostesc, prostesc
Să-ți spun că-i întuneric când tu vezi lumina
Și știu că nu ești naivă, naivă
Dă-mi doar o șansă, pot să te tratez cum meriți
O să fiu vreodată prea departe când te simți singură?
O să las vreodată sabia jos ca să ne apăr casa?
O să treacă vreo zi fără să-ți spun că ești superbă?
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Mi-a zis că dacă dragostea îți atinge privirea
Promit că o să-ți lipsească, o să-ți lipsească
Din clipa în care dispare din fața ta
Că nu vreau riscul să aibă dreptate
Știi bine că familia nu minte niciodată
O să fiu vreodată prea departe când te simți singură?
O să las vreodată sabia jos ca să ne apăr casa?
O să treacă vreo zi fără să-ți spun că ești superbă?
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Viața e prea scurtă ca să așteptăm la nesfârșit
Hai să n-o irosim, s-o irosim
Când amândoi știm că tu ești aleasa
O să fiu vreodată prea departe când te simți singură?
O să las vreodată sabia jos ca să ne apăr casa?
O să treacă vreo zi fără să-ți spun că ești superbă?
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu
Nici vorbă, nici vorbă, nu