Într-o lume care se schimbă
_____
Sunt o străină, într-un tărâm straniu
_____
Și sunt prinsă la mijloc
_____
Viața e ca un deșert, o oază care mă derutează
_____
Așa că merg pe muchia unei lame
_____
O să rămân sau o să cad?
_____
Încerc să mă prefac că nimic nu e ceea ce pare
_____
Sfâșiată între impulsul de a rămâne
_____
Sau de a fugi de toată nebunia asta
_____
Cine sunt eu să decid ce-ar trebui făcut?
_____
Dacă ăsta e sfârșitul, atunci să vină
_____
Să vină, să plouă, ploaie peste mine
_____
Ca mareea, las-o să curgă
_____
Să mă spele peste tot, peste mine
_____
Să mă spele peste tot, peste mine
_____
Să mă spele cu totul
_____
Pot fi spulberate într-o clipă
_____
Cu o lacrimă din ochii mei
_____
E o nedreptate crudă să fiu martoră la ce văd
_____
Când e chiar în fața mea
_____
Din Turnul Babilonului
_____
Unde nimic nu e ceea ce pare
_____
O să privesc soarele cum apune
_____
N-o să fug de toată tristețea asta
_____
Cine sunt eu să decid ce-ar trebui făcut?
_____
Dacă ăsta e sfârșitul, atunci să vină
_____
Să vină, să plouă, ploaie peste mine
_____
Ca mareea, las-o să curgă
_____
Să mă spele peste tot, peste mine
_____
Să mă spele peste tot, peste mine
_____
Să mă spele cu totul