„Selfish” este un strigăt sincer al lui Madison Beer către un fost iubit care nu-și poate depăși propriile defecte. În versuri, ea povestește cum a investit aproape doi ani încercând să „coasă” la loc o relație frântă, petrecând chiar și Revelionul singură și întrebându-se „Ce-a fost în capul meu?”. Reproșurile curg – de la nopțile pierdute prin cluburi la minciunile repetate – iar eticheta de prea egoist revine obsesiv, ca un refren al dezamăgirii.
Piesa devine o lecție despre auto-respect și eliberare: poți iubi pe cineva, dar nu ești responsabil să-l repari. Madison își revendică puterea, trecând de la „ar fi trebuit să nu te iubesc” la „știam dintotdeauna că ești prea egoist” și își pune inima „la spital” doar ca să o recupereze mai puternică. „Selfish” îmbină vulnerabilitatea cu hotărârea, transformând o despărțire dureroasă într-un imn pop-R&B despre a-ți alege propriul bine înaintea ego-ului altcuiva.