Eram povestea sortită dintr-un orășel
Mama mea o iubea, tatăl ei mă iubea pe mine
Băteam drumul dintre casa ei și a mea până l-am ars
Ne sărutam pe aleea din fața casei ei
Și până să intru pe șosea
Mă suna să-mi spună încă o dată noapte bună
Și zicea: te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
Dragule, o să te văd în vis
Abia aștept să simt iar brațele tale
Până atunci o să număr minutele
O să mă urc pe pereți
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
Credeam că două sute de mile
Nu erau nimic peste care să nu putem trece
Dar după prima toamnă
Timpul dintre apeluri s-a tot lungit
Și nu puteam să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu
Micul nostru „te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios”
Fată, o să te văd în vis
Abia aștept să simt iar brațele tale
Până atunci o să număr minutele
O să mă urc pe pereți
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
Anii au trecut, paginile s-au întors
Dar n-am uitat-o niciodată
Într-o noapte târzie, pe neașteptate
Telefonul s-a aprins și inima mea la fel
A zis: nu știu cum e la tine
Dar eu te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
Încă te văd când visez
Vreau doar să simt iar brațele tale
Tot număr minutele
O să continui să mă urc pe pereți
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito