Eram povestea sortită dintr-un orășel
_____
Mama mea o iubea, tatăl ei mă iubea pe mine
_____
Băteam drumul dintre casa ei și a mea până l-am ars
_____
Ne sărutam pe aleea din fața casei ei
_____
Și până să intru pe șosea
_____
Mă suna să-mi spună încă o dată noapte bună
_____
Și zicea: te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
_____
Dragule, o să te văd în vis
_____
Abia aștept să simt iar brațele tale
Până atunci o să număr minutele
_____
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
_____
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
_____
Credeam că două sute de mile
_____
Nu erau nimic peste care să nu putem trece
_____
Dar după prima toamnă
_____
Timpul dintre apeluri s-a tot lungit
_____
Și nu puteam să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu
_____
Micul nostru „te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios”
_____
Fată, o să te văd în vis
_____
Abia aștept să simt iar brațele tale
_____
Până atunci o să număr minutele
_____
O să mă urc pe pereți
_____
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
_____
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
_____
Anii au trecut, paginile s-au întors
_____
Dar n-am uitat-o niciodată
_____
Într-o noapte târzie, pe neașteptate
_____
Telefonul s-a aprins și inima mea la fel
_____
A zis: nu știu cum e la tine
_____
Dar eu te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
_____
Încă te văd când visez
_____
Vreau doar să simt iar brațele tale
_____
Tot număr minutele
_____
O să continui să mă urc pe pereți
_____
Sărutul tău, îl vreau, am nevoie de el
_____
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
_____
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios
_____
Te iubesc, îmi lipsești, vorbesc serios, iubito