Sunt o prințesă sculptată-n marmură, mai fină ca o furtună
Și cicatricile ce-mi marchează corpul, sunt de argint și aur
Sângele meu e un potop de rubine, pietre prețioase
Îmi ține venele fierbinți
Focurile își găsesc un cămin în mine
Mă mișc prin oraș, sunt tăcută ca un foc
Și colierul meu e o funie pe care o leg și o dezleg
Și acum oamenii îmi vorbesc dar nimic nu ajunge la mine
Oamenii vorbesc cu mine, și toate vocile doar ard găuri
Ăsta e începutul a cum totul se sfârșește
Obișnuiau să-mi strige numele, acum mi-l șoptesc
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
Rupem startul, culorile dispar
Nu mă uit niciodată la stele, sunt atâtea aici jos
Așa că încerc doar să țin pasul cu ele
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
Visez tot anul dar nu sunt din cele dulci
Și fiorii îmi coboară pe omoplați în ritm dublu
Și acum oamenii îmi vorbesc, devin de neatins acum
Oamenii vorbesc cu mine, și toate fețele lor se-ncețoșează
Dar mi-am împreunat degetele și am făcut o mică închisoare
Și închid pe oricine a pus vreodată degetul pe mine
Obișnuiau să-mi strige numele, acum mi-l șoptesc
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
Rupem startul, culorile dispar
Nu mă uit niciodată la stele, sunt atâtea aici jos
Așa că încerc doar să țin pasul cu ele
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor, bate-bate-bate-bate