Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
Și lasă-mă să-ți spun de ce
Tot c*catul ăsta despre care vorbesc, ei cred că-l știu
Mă rog să mă salveze cineva, nimeni nu e erou
Și viața mea nici măcar nu contează
Știu, știu, știu că mă doare adânc, dar nu pot să arăt
N-am avut niciodată un loc al meu
N-am avut niciodată o casă
Nu mă sună nimeni
Pe unde ai fost? Unde ești? La ce te gândești?
Se zice că fiecare viață e prețioasă, dar pe a mea n-o bagă nimeni în seamă
Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
N-ai de ce să mori azi
Acum lasă-mă să-ți spun de ce
E chiar primul suflu
Când capul ți-a fost scufundat sub apă
Și e ușurimea din aer
Piept în piept cu iubirea ta
E să te ții, chiar dacă drumul e lung
Și să vezi lumina în cele mai întunecate lucruri
Și când te uiți fix la reflecția ta
Știind în sfârșit cine e
Știu că-i vei mulțumi lui Dumnezeu că ai făcut-o
Știu unde ai fost, unde ești, unde mergi
Știu că tu ești motivul pentru care cred în viață
Ce-i ziua fără puțină noapte?
Doar încerc să arunc puțină lumină
Dar trebuie să trăiești chiar acum
Ai totul de oferit chiar acum
Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
Simt că-mi pierd mințile
Parcă viața mea nici nu e a mea
În sfârșit vreau să fiu în viață
În sfârșit vreau să fiu în viață
În sfârșit vreau să fiu în viață
În sfârșit vreau să fiu în viață
Durerea nu mai doare la fel, știu
Drumul pe care merg mă face să mă simt singur
Dar merg până cedează picioarele mele
Și-mi văd lacrimile topindu-se în zăpadă
Nu mai vreau să plâng
Nici măcar nu mai vreau să mor
Nici măcar nu mai vreau să mor