Imaginează-ți că îți sapezi singur groapa ca să îngropi fricile, judecățile celorlalți și vechiul „eu” care te ținea captiv. Asta face Livingston în „Gravedigger”: un tânăr înconjurat de „dușmani la stânga și la dreapta” își ia propria lopată și transformă mormântul într-un loc al renașterii. Refrenul insistent Go figure, I grew up to be the gravedigger nu e un strigăt de disperare, ci de autonomie – artistul își declară puterea de a îngropa trecutul și de a se scoate singur la lumină.
Prin imagini de tip „șase picioare sub pământ” și „ridicat din cenușă”, piesa transmite un mesaj de reziliență: chiar dacă ești „născut din praf și underground”, poți „atinge cerul” dacă ieși din propria minte. Livingston îmbină un beat cinematic cu versuri confesive, creând o poveste despre cum îți devii propriul salvator. „Gravedigger” e, în fond, un imn despre a-ți accepta umbrele, a le îngropa și a te ridica mai puternic ca oricând.