În Talking To Myself, Linkin Park surprinde sentimentul de frustrare pe care îl ai atunci când încerci să ajungi la cineva drag, dar ai impresia că vorbești cu pereții. Versurile descriu un partener care își ridică "ziduri" invizibile și fuge constant de conflicte, lăsându-l pe narator să se întrebe: „Dacă pleci, unde te duci?”. Repetiția frazei „I know I'm just talking to myself” accentuează izolarea totală, ca și cum toate cuvintele s-ar pierde într-un ecou fără sfârșit.
Totuși, piesa nu e doar un strigăt de neputință; este și o recunoaștere a greșelilor proprii și un avertisment că unele decizii pot „costa totul”. Linkin Park împletește introspecția cu energia rock caracteristică trupei, creând un contrast între riff-urile explozive și mesajul vulnerabil: lupta de a păstra o conexiune reală înainte ca distanța emoțională să devină de netrecut.