Asta e scrisoarea pe care eu, eu n-am scris-o
Caut culoare în, în alb-negru
Zgârie-norii pe care i-am ridicat pe temelii șubrede
Și încerc să-mi găsesc răbdarea
Dar nu mă lași să respir
Și n-am niciodată dreptate
N-avem nimic dedesubt
Întindem mâna spre sateliți, însă tot timpul
Pe sub respirație spui că am greșit
Zgârie-norii pe care i-am creat se prăbușesc
Și cad în gol pe asfalt
Că nu mă lași să respir
Și n-am niciodată dreptate
N-avem nimic dedesubt
Ne-am săturat unul de altul?
Ne-am săturat unul de altul?
Sunt atât de obosit de vorbe
Așa că spune ce-i dedesubt
N-avem nevoie să tot vorbim