„Blue Jeans” este o poveste cinematografică despre iubire la prima vedere şi fidelitate dusă la extrem. Din primele versuri, Lana Del Rey pictează imaginea unui băiat cu aer de James Dean, într-o combinaţie de blue jeans şi white shirt care îi „aprinde ochii”. Deşi el vine dintr-un univers punk-rock iar ea a crescut cu hip-hop, atracţia e instantanee, iar comparaţia cu puloverul ei preferat sugerează cât de bine se potrivesc, în ciuda diferenţelor.
Refrenul devine un jurământ: ea promite că îl va iubi „până la sfârşitul timpului” şi că ar aştepta „un milion de ani” pentru el. Totuşi, visul romantic se fracturează când „gangsterul cu vise măreţe” pleacă să „alerge după bani”. Urmează nopţi de aşteptare, lacrimi şi sentimentul că „o parte din mine a murit” când el iese pe uşă. Deşi relaţia se destramă sub greutatea ambiţiilor şi a tentaţiilor, ea rămâne un ride-or-die: i-ar fi alături indiferent dacă „eşuează sau zboară”. Melodia îmbină nostalgia anilor ’50 cu strălucirea tragică a Hollywood-ului modern, transformând devotamentul necondiţionat într-un refren hipnotic care te face să crezi că dragostea poate sfida timpul, chiar şi când realitatea spune altceva.